Pomenirea generala a mortilor in fiecare sambata din Postul Mare se inscrie in atmosfera specifica acestei perioade de pregatire pentru intampinarea dupa cuviinta a Invierii Domnului, cand credinciosii se ocupa mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc sa se gandeasca si la sufletele celor raposati, ajutandu-i cu rugaciunea si cu milostenia.

Conform randuielii si traditiei respectate de Biserica Ortodoxa, ziua saptamanala de pomenire a mortilor este sambata. In aceasta zi, la unele slujbe din cadrul celor Sapte Laude, ca si in unele carti de cult, exista cantari si rugaciuni anume alcatuite si randuite pentru pomenirea mortilor.

Cat priveste pomenirea mortilor in Postul Mare, slujbele au loc in sambetele acestei perioade. Conform randuielilor tipiconale din Triod (cartea de cult specifica acestei perioade) si structurii slujbelor din aceste sambete, numai sambetele a doua, a treia si a patra sunt socotite ca zile de pomenire generala a mortilor, celelalte sambete din Postul Mare (prima, a cincea, a sasea si a saptea) sunt consacrate pomenirii altor evenimente sau persoane sfinte din viata Bisericii.

Asa, de exemplu, in prima sambata se face pomenirea Sfantul Teodor Tiron, pentru faptul ca el a salvat pe crestini de la inchinarea la idoli prin folosirea graului fiert, pomenirea calendaristica a sfantului avand loc in ziua de 17 februarie. Sambata a cincea este consacrata cinstirii speciale a Maicii Domnului, prin slujba Deniei Acatistului Buneivestiri, iar a sasea sambata face pomenire de invierea de catre Mantuitorul Hristos a lui Lazar cel mort de patru zile, inainte de Patimiri, ca o incredintare a Invierii Sale si a celei de obste, dreptul Lazar fiind pomenit calendaristic la 6 octombrie. Sambata a sasea aminteste de punerea si sederea in mormant a Mantuitorului Hristos.

In practica, in toate sambetele din Postul Mare se fac pomeniri generale ale mortilor, cu exceptia celei de a saptea, credinciosii avand obiceiul sarindarelor, adica al pomenirii mortilor pe perioada de 40 de zile cat dureaza postul, urmand ca incheierea acestor pomeniri sa se faca nu sambata, ci in Joia Patimilor, cand in biserici savarsim Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. Pana nu de mult, toate sambetele din Postul Mare erau trecute si in calendar ca zile de „pomenire a mortilor”. Din punct de vedere liturgic si tipiconal, sunt indreptatite la aceasta denumire numai sambetele a doua, a treia si a patra. Practica de parohie arata insa ca pomenirea mortilor si in celelalte sambete este aproape indatinata.

Pomenirea generala a mortilor in fiecare sambata din Postul Mare nu este un lucru rau, desi nu este prevazut de tipic, si ea se inscrie in atmosfera specifica acestei perioade de pregatire pentru intampinarea dupa cuviinta a Invierii Domnului, cand credinciosii se ocupa mai mult de sufletele lor. De aceea, este firesc sa se gandeasca si la sufletele celor raposati, ajutandu-i cu rugaciunea si cu milostenia.

De asemenea, parastasele din timpul Postului Mare se fac atat sambata, cat si duminica, deoarece in aceste zile se savarseste una dintre Liturghiile depline, fie a Sfantului Ioan Gura de Aur, fie a Sfantului Vasile cel Mare. Parastasul nu se face legat de Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, care se savarseste in zilele saptamanii din post.

Faptul ca nu toate sambetele din Postul Mare sunt mentionate ca zile de pomenire a mortilor este un lucru corect, fara ca aceasta sa impiedice savarsirea slujbelor de pomenire generala a mortilor si in celelalte sambete, dupa cum nu poate nici obliga pe credinciosi la practica de a pomeni pe morti in toate sambetele din Postul Mare.

[ ... articol preluat de pe doxologia.ro...] (Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Traditie si innoire in slujirea liturgica, vol. I, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 1996, pp. 281-283)