În timpul unei persecutii împotriva crestinilor, în secolul al III-lea, o crestina evlavioasa cu numele Rufina a fugit din Corint sa se ascunda în munti, ca sa scape de urmaritori. Acolo a nascut un fiu, Codrat, dupa care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost tinut în viata, fiind hranit în mod miraculos: un nor aparea deasupra lui si îi picura roua dulce în gurita.

Sf. Codrat si-a trait copilaria si tineretea în salbaticie. În adolescenta el a cunoscut niste crestini de la care a învatat despre adevarata credinta. Codrat a studiat gramatica si arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp si-l petrecea în singuratate, prin munti, în rugaciune si meditatie la Dumnezeu. Anii treceau si multi prieteni si ucenici îl cautau pentru un cuvânt de învatatura. Printre acestia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent si multi altii.

Din porunca pagânului împarat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca sa tortureze si sa ucida pe crestini. Fiind cel mai în vârsta dintre ei, Sf. Codrat a vorbit în numele tuturor, aparând cu demnitate credinta în Hristos Mântuitorul, dupa care a fost supus torturii. În ciuda suferintelor inumane, el îi încuraja pe altii, spunându-le sa nu le fie frica si sa-si apere cu tarie credinta.

Iason, vazând ca nu-i poate convinge pe nici unul sa se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toti la fiarele salbatice sa fie sfâsiati de vii. Însa fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, Iason a dat ordin sa-i lege de picioare la trasuri si sa-i traga prin tot orasul si multi oameni din multime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urma acestia au fost condamnati la decapitare cu sabia. La locul executiei, acestia au cerut putin ragaz pentru rugaciune si unul câte unul si-au plecat capetele sub sabie.

Discipolii sfântului Codrat care au mai ramas, au suferit si ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost înjunghiat noaptea; Victorin, Victor si Nichifor au fost zdrobiti într-o presa mare de piatra; lui Claudiu i s-au taiat mâinile si picioarele; Diodor a fost aruncat în foc; Serapion a fost decapitat iar Papiu si Leonid au fost înecati în mare. Luând exemplul lor, multe femei crestine au ales sa sufere de buna voie pentru Hristos.