Sfântul Ioan Damaschin a trait pe vremea împaratului Leon Isaurul si a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, de neam ales, care stralucea în dreapta credinta. Având tata iubitor de fapte bune, a învatat toata stiinta elineasca si a cercetat bine si adâncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu. Pentru credinta în Hristos si-a lasat averea parinteasca si a îmbratisat viata calugareasca împreuna cu fericitul Cosma, care a ajuns mai târziu episcopul Maiumei. Amândoi fusesera învatati de acelasi dascal, tot Cosma cu numele, numit si Asincrit, rascumparat din robie de tatal lui, împreuna cu alti robi. Si pentru ca Ioan si Cosma avusesera parte de un dascal asa de învatat, au ajuns amândoi întelepti. Când Ioan a îmbratisat viata calugareasca, staretul manastirii l-a dat sa învete ascultarea la un batrân întelept în cele dumnezeiesti. Acesta i-a poruncit sa nu cânte nici cea mai neînsemnata cântare dupa mestesugul cântarii muzicale pe care îl cunostea. Ioan a îndeplinit fara împotrivire multa vreme porunca. Se spune însa ca Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu s-a aratat în vis batrânului si i-a spus sa îngaduie ucenicului sau Ioan sa alcatuiasca imne si cântari spre slava Celui nascut fara de samânta din ea si spre folosul celor ce sunt datori sa o mareasca din adâncul inimii. Lucru pe care l-a si facut, punând acest temei scrierilor sale.

Fericitul Cosma petrecând dar în nevointe pustnicesti, dupa ce a lasat Bisericii multe scrieri, s-a odihnit în pace.

Iar fericitul întru pomenire Ioan, dupa ce prin puterea cuvintelor lui si prin dovezile cele întelepte ale Scripturilor a înfierat ca nimeni altul eresul pagân al iconomahilor, adica al luptatorilor împotriva sfintelor icoane, si dupa ce a lasat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, în care se gaseste raspuns temeinic aproape la orice întrebare, si-a savârsit viata la adânci batrâneti.