Bunul Dumnezeu, vazând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a facut mila de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil sa zica Nascatoarei de Dumnezeu: "Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!". Si îndata S-a zamislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit noua luni de la zamislire, iesit-a porunca de la cezarul August ca sa se înscrie toata lumea si a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca sa faca înscrierea. Deci a venit si Iosif, pazitorul Nascatoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca sa se înscrie în Betleem. Si când a venit vremea sa nasca Fecioara, n-a gasit casa, ca era multa lume; de aceea a intrat într-o pestera saraca si acolo a nascut, fara stricaciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfasat ca pe un prunc si L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru ca avea sa ne mântuiasca pe noi de întinaciune.

TROPARUL Nasterii Domnului:
"Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarita lumii lumina cunostintei; ca întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învatat sa se închine Tie, Soarelui Dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie."

CONDACUL Nasterii Domnului:
"Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamântul pestera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc. Ca pentru noi S-a nascut prunc tânar, Dumnezeu Cel mai înainte de veci."





Tot în aceasta zi, pomenirea închinarii magilor.


În vremurile de demult, era într-o tara din Rasarit un prezicator numit Valaam, care a prezis multe si a spus si acestea: "Va rasari o stea din Iacob si va zdrobi capeteniile Moabului". Prezicerea aceasta a fost lasata mostenire celorlalti prezicatori si ei au facut-o cunoscuta si împaratilor din Rasarit. Si asa a ajuns prezicerea si la acesti trei magi, care se uitau pe cer sa vada o astfel de stea. Ei, ca oameni învatati si cunoscatori de stele, când au vazut pe cer ca o stea nu merge ca celelalte stele de la rasarit la apus, ci de la miazanoapte la miazazi, au cunoscut ca aceasta stea arata nasterea unui mare împarat. Si au mers dupa stea pâna la Ierusalim si au întrebat: "Unde este Împaratul iudeilor, Cel ce S-a nascut, ca am vazut steaua Lui si am venit sa ne închinam Lui?". Si auzind împaratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi si le-a spus:

"Duceti-va si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc; daca îl veti gasi, vestiti-ma, ca sa ma duc si eu sa ma închin Lui". Spunea aceasta ca sa afle unde este si sa-L omoare. Apoi a chemat pe carturari si i-a întrebat: "Unde spune Scriptura ca Se va naste Hristos?". Ei i-au spus: "în Betleemul Iudeii!". De la Irod magii au plecat si iata steaua pe care o vazusera în rasarit mergea înaintea lor si a stat deasupra locului unde era Pruncul. Si intrând au gasit pe Hristos Domnul. Au cazut în genunchi, I s-au închinat si i-au adus daruri: aur, smirna si tamâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în tara lor pe alta cale. Irod, vazând ca a fost amagit de magi, s-a mâniat foarte si a trimis ostile lui ca sa omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu si a spus lui Iosif: "Scoala-te, ia Pruncul si pe Mama Lui si fugi în Egipt". Si Iosif a facut asa. A luat Pruncul si pe Mama Lui si s-a dus în Egipt.



Tot în aceasta zi, pomenirea pastorilor care au vazut pe Domnul.