În zilele împaratului Iustinian (527-565) traia la Bizant o femeie, cu numele Anastasia, tematoare de Dumnezeu, care se tragea din parinti de neam ales si bogati. Era cea dintâi patriciana a împaratului si având adânc înradacinata în ea teama de Dumnezeu, umbla mereu pe caile Domnului. Avea o înfatisare frumoasa si era plina de bunatate asa încât toti erau încântati de purtarile ei frumoase, chiar si împaratul. Dar, pentru ca semanatorul neghinelor, diavolul, obisnuieste întotdeauna sa zavistuiasca ceea ce este bun si sa dea asalturi împotriva oamenilor de isprava, neîngaduindu-si niciodata odihna, a facut în asa fel ca Anastasia sa fie urâta de împarateasa. Cunoscând prin cineva ura pe care i-o purta împarateasa si fiind cu adevarat plina de cunostinta dumnezeiasca, Anastasia si-a zis întru sine: O, Anastasia, la vreme potrivita vine împrejurarea aceasta; cauta deci de-ti mântuieste sufletul tau si vei scapa si pe împarateasa de ura aceasta necugetata si-ti vei dobândi si tie împaratia cerurilor. Si cugetând acestea întru sine, a tocmit o corabie si adunându-si o parte oarecare din averea ei, iar pe toata cealalta lasând-o, a pornit la drum si a ajuns la Alexandria. Si construind acolo, în locul care se cheama Pempton, o manastire mica, a ramas în ea, tesând vesminte sfinte si sârguindu-se sa placa lui Dumnezeu. Manastirea aceasta a ramas pâna în zilele noastre, purtând numele de Manastirea Patricienei.

Dupa o oarecare vreme împarateasa mutându-se din viata aceasta (548), împaratul si-a adus aminte de Anastasia patriciana si a trimis sa fie cautata cu multa staruinta pretutindeni. Iar mieluseaua lui Dumnezeu luând cunostinta de acest lucru, parasind în timpul noptii manastirea ei, s-a dus în pustia Schetia la avva Daniil, si istorisind ea preafericitului batrân cele cu privire la ea, acesta a îmbracat-o cu haine barbatesti si i-a pus numele Anastasie eunucul. Si asezând-o într-o pestera, la o oarecare departare de lavra lui, a zidit-o acolo, punându-i ca rânduiala sa nu iasa niciodata din chilie si nici pe altcineva sa nu mai primeasca la ea de atunci înainte. De asemenea el a mai rânduit pe unul din frati sa-i aduca o data pe saptamâna un ulcior cu apa si sa i-l puna afara lânga pestera, dupa care sa primeasca binecuvântare si sa plece.

Aceasta femeie viteaza si neînduplecata petrecând acolo neajunsa de nimeni douazeci si opt de ani, a pazit rânduiala batrânului Daniil nestirbita. Ce minte sau ce limba ar putea sa înteleaga, sa povesteasca sau sa scrie virtutile dumnezeiesti ale celor douazeci si opt de ani pe care aceasta singura le-a înfatisat lui Dumnezeu în fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugaciunile, citirile, sederile în picioare, îngenuncherile si postirile? Si mai înainte de toate si dupa toate încaierarile si razvratirile demonilor, placerile trupesti, poftele cele rele si toate celelalte pe potriva acestora? De alta parte faptul ca ea, care fusese patriciana si care fusese obisnuita întotdeauna sa se întâlneasca în palatul împaratesc cu multime de barbati si femei, sa ramâna cu totul neajunsa de nimeni în decursul atâtor ani, depaseste orice minte si orice cuget. În toate acestea însa ea s-a nevoit cu bine si a ajuns vas ales al Duhului Sfânt.

Când a cunoscut de mai înainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un hârb catre batrânul Daniil, urmatoarele cuvinte: "Parinte cinstite, ia cu tine în graba pe ucenicul care îmi aduce apa si uneltele trebuitoare pentru îngropare si vino ca sa îngropi pe Anastasie eunucul". Dupa ce a scris acestea, a asezat hârbul afara, la usa pesterii. Iar batrânul încunostiintându-se de acestea printr-o vedenie în timpul noptii, i-a zis ucenicului sau: "Du-te, frate, la pestera în care se gaseste fratele Anastasie eunucul si vezi ca la usa pesterii vei gasi un hârb cu scriere pe el; luându-l de acolo, întoarce-te cât poti mai degraba aici". Dupa ce acesta s-a dus si l-a adus, batrânul citindu-l a lacrimat. Si luând în graba pe frate cu el si uneltele trebuitoare pentru îngropare au pornit la drum. Si deschizând pestera au gasit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbinteala. Deci, batrânul cazând la pieptul lui a plâns, zicând: "Fericit esti, frate Anastasie; ca gândind mereu la ceasul acesta, ai dispretuit împaratia cea pamânteasca; roaga-te acum pentru noi Domnului!"

Iar aceea a raspuns: "Eu, mai degraba, parinte, am nevoie de multe rugaciuni în ceasul acesta". Si batrânul a adaugat: "De as fi luat-o eu înaintea ta, atunci as fi putut ruga pe Dumnezeu!" Deci stând pe rogojina a îmbratisat capul batrânului, rugându-se. Iar batrânul luând pe ucenicul sau l-a pus în genunchi la picioarele ei, zicând: "Binecuvinteaza pe ucenicul meu si fiul tau!" Si ea a zis: "Dumnezeul parintilor mei, Care sta înaintea mea în ceasul acesta al despartirii mele de trup, Cel ce cunoaste toate nevointele mele din pestera aceasta, pentru numele Tau si pentru slabiciunea si chinul meu, sa odihneasca duhul parintilor asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei". Si întorcându-se catre batrân, eunucul i-a zis: "Pentru numele lui Dumnezeu, parinte, sa nu ma dezbracati de zdrentele cu care sunt acoperita si nimeni sa nu cunoasca cele cu privire la mine". Apoi, împartasindu-se cu Sfintele Taine, a zis: "Dati-mi pecetea lui Hristos si rugati-va pentru mine!" Si privind catre rasarit a stralucit ca si cum ar fi primit în pestera o raza de foc asupra fetei ei. Si facând semnul cinstitei cruci, a zis: "Doamne, în mâinile Tale îmi încredintez duhul meu". Si zicând acestea si-a dat duhul.

Atunci, au sapat o groapa înaintea pesterii, iar batrânul Daniil, dezbracând haina pe care o purta, a zis ucenicului: "Îmbraca pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este îmbracat". Iar ucenicul îmbracând pe fericita Anastasia, sânii acesteia au fost vazuti de el, întocmai ca niste frunze vestejite, dar nu a spus batrânului nimic despre aceasta. Dupa ce s-a terminat înmormântarea, în timp ce ei se coborau catre chilia lor, ucenicul a zis batrânului: "Stiai, parinte, ca eunucul era femeie?" Dar batrânul a raspuns: "Stiam si eu, fiule, dar pentru ca acest lucru sa nu se afle pretutindeni pentru aceasta am îmbracat-o cu haine barbatesti si i-am dat numele Anastasie eunucul, ca sa nu banuiasca nimeni. Caci multa cercetare s-a facut de împarat pentru ea, în toata tara si mai ales în locurile acestea. Ci, iata, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost pazita de noi". Si atunci, batrânul a început sa-i povesteasca ucenicului cu de-amanuntul viata ei.