Sfântul
Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivri, în Tracia, d. 8 noiembrie
1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole si ctitor al manastirii "Sfânta
Treime" din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii de Constantinopol
l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, comemorarea lui facându-se în ziua de
9 noiembrie.
Sfântul Nectarie s-a nascut într-o familie saraca de pe
malul marii Marmara. Parintii sai, Dimos si Marie Kephala, i-au dat numele de
Anastasie. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca sa lucreze si sa se
scoleasca.
În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleaca în
insula Chios ca sa predea ca învatator. Aici devine calugar, cu numele de Lazar,
la 7 noiembrie 1876, în celebra manastire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit
diacon, apoi, prin generozitatea unui crestin bogat din insula si cu ajutorul
Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut sa-si completeze studiile la Atena
si sa obtina, în 1885, o diploma a Facultatii de Teologie din capitala
Greciei.
Tot în acest an, 1885, Sfântul Nectarie pleaca la Alexandria
(Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo.
Câtiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie
corespunzând în acea vreme Libiei superioare) de catre Patriarhul Sofronie, care
l-a numit si predicator, secretar patriarhal si reprezentant al sau la
Cairo.
Dar dupa doar un an a fost alungat din Egipt în urma
calomniilor unor clerici invidiosi. A trebuit sa se întoarca la Atena, singur,
nebagat în seama, dispretuit, în mari lipsuri materiale. A ramas câtiva ani
predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al scolii teologice
Rizarios, care forma viitori preoti. A ramas 15 ani în acest post
ecleziastic.
În 1904, la cererea mai multor calugarite, a fondat
manastirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenita azi unul din marile
locuri de pelerinaj din lumea ortodoxa. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de
ani, sfântul Nectarie si-a dat demisia din postul de director al scolii
teologice si s-a retras în manastirea sa din Eghina, unde a ramas pâna la
sfârsitul vietii.
A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostata
care l-a chinuit un an si jumatate. A fost înmormântat în manastirea sa de catre
ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoana a sfântului.
În 1953 moastele sale au fost mutate într-un mormânt mai
frumos. Pomenirea mutarii moastelor sale se face în ziua de 3 septembrie.
Câtiva ani mai târziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia
Ecumenica din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul
si l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9
noiembrie.