Cinstitul cap si de îngeri mult pretuit al Înaintemergatorului s-a aflat, întâia oara dupa bunavoirea si aratarea sfântului Ioan Înaintemergatorul, de doi monahi oarecare, în casa lui Irod, mergând acestia la Ierusalim, spre a se închina la purtatorul de viata mormânt al Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar de la acesti monahi luându-l un oarecare olar, l-a dus în cetatea emesenilor si cunoscând olarul cum ca prin mijlocirea sfântului cap avea buna norocire, îl cinstea în chip de negrait. Când a fost sa moara, l-a lasat surorii sale, zicându-i sa nu-l miste de la locul sau, nici sa-l descopere, ci numai sa-l cinsteasca. Iar dupa moartea acelei femei, sfântul cap al Botezatorului a ajuns de la unii la altii si mai pe urma a ajuns la un oarecare Eustatiu monah si preot, care era de aceeasi credinta cu eresul arienilor.

Acesta fiind alungat de catre dreptcredinciosii din pestera unde locuia, caci precupetea tamaduirile care se faceau de sfântul cap si le arata ca facute de eresul lui, din voia lui Dumnezeu cinstitul cap a ramas în pestera si a fost ascuns acolo, pâna în vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea împaratiei lui Valentin cel tânar si a lui Uraniu episcopul Emesiei.

Atunci multi având descoperiri, cinstitul cap a fost gasit a doua oara, într-o oala de lut, care servea pentru apa si a fost adus si pus în biserica de episcopul Uraniu, facând nenumarate tamaduiri si minuni.