Cuviosul parintele nostru Nicon a trait pe vremea ighemonului Cvintilian si se tragea din tinutul napolitanilor. Era frumos la înfatisare, stralucitor la vedere si aprig în razboaie. Tatal lui se închina la idoli, iar mama lui era crestina. Întâmplându-se un razboi mare si având loc o lupta grozava, fericitul Nicon aducându-si aminte de îndemnurile mamei lui si suspinând adânc a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajuta-mi!" Apoi însemnându-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat în vâltoarea luptei; iar dupa razboi s-a întors si Nicon la casa lui. Si încredintând maicii lui cele ce avea în minte, a pornit cu corabia catre partile Constantinopolului.

Ajungând într-o insula, care se numeste Hios, s-a coborât din corabie si s-a urcat pe unul din muntii de acolo. Si ramânând pe munte timp de sapte zile, dedându-se la post, la privegheri si la rugaciune, i s-a vestit de catre un înger dumnezeiesc sa coboare pe tarmul marii, împreuna cu toiagul pe care i-l încredintase acela care i se aratase lui. Ajungând la tarm si gasind aici o corabie, s-a urcat în ea si plutind timp de doua zile a ajuns la muntele Ganos. Aici, coborând iarasi din corabie, i-a iesit înainte din întâmplare un episcop, îmbracat simplu, ca un monah, si luându-l de mâna, l-a dus în pestera în care locuia acela. Dupa ce mai întâi l-a învatat cele de cuviinta, l-a botezat în numele Sfintei Treimi, împartasindu-l si cu Sfintele Taine; iar dupa trei ani l-a hirotonit ca preot si apoi ca episcop.

Luându-si asupra lui purtarea de grija asupra celor o suta nouazeci de monahi care au venit la el, i-a luat mai târziu pe toti si a venit în Mitilene, iar de acolo a pornit cu ei spre Italia. Si dupa ce a vazut pe mama lui si murind, acesta a îngropat-o, s-a dus în Sicilia si si-a gasit loc de petrecere în muntele Tavromeniei, adaugându-se la numarul monahilor care erau împreuna cu el, înca noua. Ighemonul aflând ce se vorbea despre sfânt, a dat porunca sa fie adusi îndata toti înaintea lui. Apoi, supunându-i la chinuri, au fost întinsi la pamânt si întepati cu sulite în tot felul, dupa care li s-au taiat capetele cu sabia. Iar sfântul Nicon a fost întins pe cele patru madulare, a fost ars cu faclii, i s-au legat greutati de picioare, a fost târât pe pamânt si împins în prapastie, a fost lovit cu pietre, i s-a taiat limba si în cele din urma i s-a taiat si lui capul cu sabia. În felul acesta s-a savârsit patimirea lui muceniceasca.